╬mi amintesc din ce ţn ce mai rar de mineá- la 18 ani , ?i de Gelu, ?i de mansarda
lui. Nu st?tea ţn mansard?. Era doar un “cuibu?or”. Nici nu ?tiu dac? era al lui.
Cred c? nici nu l-am ţntrebat asta – niciodat?.
Gelu p?rea foarte important atunci – ca ?i cum lumea s-ar fi sfÔr?it ?i ar fi
ţnceput cu el…
A fost doar o p?rere… Nu-mi pare r?u dup? Gelu, cred c? nici nu mi-a p?rut
vreodat?… E ca ?i cum nici n-ar fi existat. E ca ?i cum cÔndva,ádemult, a? fi
citit o poveste – despre el ?i despre mine.